Serviciile juridice prestate de avocaţi nu sunt scumpe!!!!!

Chiar dacă vorbim despre un onorariu fix, orar sau procentual, acesta este stabilit in functie de mai criterii si clar angajarea unui avocat presupune o cheltuială destul de mare în bugetul oricărei persoane.

Haideţi să vedem câteva dintre principalele motive:

1. AVOCATUL ÎNCASEAZĂ ONORARIUL O SINGURĂ DATĂ, DAR PROCESUL POATE DURA ANI ÎNTREGI. Este important de înţeles de la bun început că munca unui avocat se desfăşoară în timp pe o perioadă destul de îndelungată, uneori mai mult de 12 luni pentru un singur caz aflat în lucru. Munca unui avocat nu se limitează la o oră de consultanţă juridică, redactarea unui act sau a unei notificări. Un dosar presupune consultanţă juridică nelimitată într-o perioadă nedeterminată, redactarea tuturor actelor şi a cererilor, reprezentarea în instanţă la toate termenele, depunererea actelor s.a.m.d.

2. AVOCATUL NU REDACTEAZĂ O SIMPLĂ CERERE, CI ARE DE GESTIONAT UN DOSAR ÎNTREG. Orice acţiune judiciară începe cu o cerere, dar în niciun caz nu se limitează la aceasta. O acţiune judiciară relativ amplă poate dura câteva zile sau chiar săptămâni pentru a fi redactată, ţinând cont şi de tot studiul de caz pe care avocatul trebuie să-l facă înainte de a începe să conceapă efectiv conţinutul cererii (legislaţie naţională, europeană, practică judiciară, doctrină de specialitate etc.). Urmează apoi depunerea dosarului, formularea întâmpinărilor sau a răspunsurilor la întâmpinare, prezentarea la termene (unele dintre acestea durează şi o zi dacă şedinţa este aglomerată), administrarea probelor (cu siguranţă, dacă sunt martori şi interogatorii, ziua este rezervată acelui dosar), formularea concluziilor, a precizărilor, motivarea, contestarea hotărârii, dacă este cazul. Toată această muncă trebuie cuantificată aprioric pentru că nu prea obişnuim să facem un calcul defalcat pentru fiecare act în parte – acest lucru ar duce cu adevărat la nişte sume exorbitante.

3. AVOCATUL ARE CHELTUIELI PE CARE TREBUIE SĂ LE SUPORTE DIN ONORARIILE ÎNCASATE. Pe lângă impozitul pe profit, CASS şi cheltuielile lunare de personal, spaţiu, logistică, avocatul mai datorează şi 11% din venitul său BRUT (deci din încasări), lună de lună, Casei de Asigurări a Avocaţilor + cotele către baroul din care face parte. Prin urmare, o bună parte din venitul lunar al unui avocat este alocat auto-finanţării propriului cabinet. Avocatura nu este susţinută în niciun mod de la bugetul de stat (cu excepţia avocaţilor din oficiu – valabil pentru cei care prestează astfel de servicii). În rest, un avocat este propriul său manager, contabil, administrator şi sponsor, toate în acelaşi timp.

4. AVOCATUL GESTIONEAZĂ SITUAŢII RISCANTE. Avocatul este medicul care, în loc de bisturiu, are în mână un stilou. Avocatura este o profesie stresantă, iar responsabilitatea este enormă.În momentul în care un avocat îşi sfătuieşte clientul într-un anume fel, rezultatele pot depinde în totalitate de sfatul său.Avocatura este o profesie asumată, căci viitorul clientului poate fi decis de strategia adoptată de către avocatul său. Avocatul răspunde pentru tot ceea ce face, inclusiv pentru malpraxis.Un simplu act sau un simplu sfat poate face diferenţa dintre închisoare şi libertate, sărăcie şi bogăţie, disperare şi extaz.Pentru a putea decide în tihnă ce strategie să adopte, un avocat are nevoie de timp şi linişte. De aceea, acest serviciu nu poate fi unul ieftin.

5. PENTRU A AJUNGE AVOCAT TREBUIE SĂ MUNCEŞTI ANI DE ZILE. Nimeni nu se naşte avocat şi nici nu devine avocat peste noapte, chiar dacă aşa pare uneori. In spatele titulaturii de avocat stau anii de şcoală, de pregătire, dar şi de muncă asiduă. Nu există niciun curs de formare a avocaţilor care să îi înveţe efectiv cum se face avocatura. Cu toţii învăţăm singuri, din greşeli, din încercări eşuate, din muncă şi perseverenţă. De aceea, costul angajării unu avocat are în spate şi toată munca depusă de acesta pentru a deveni un avocat bun.

În concluzie, aminteşte-ţi următoarea idee: ”Nu există nimic mai scump, decât un avocat ieftin!”